Puterea ta interioara
A trecut miezul noptii de vreo doua ore! Este deja 2019 cand iti scriu!
Musafirii mi-au plecat. Fetele, Simona si Adeline au adormit. E liniste in casa asa ca pot sa scriu.
Imi pun in pagina asta gandurile mele de azi. Ca un jurnal pe care il impart cu tine.
Unele lucruri o sa iti prinda bine, altele sunt doar ca sa ma descarc eu, altele ca sa iti arat ce erori am mai facut.
Azi, aproape toata ziua, am fost cu gandul la nebunia de a ma pune in fata oamenilor, fara masti, fara sa imi fie teama ca o sa ma judeci, fara teama ca o sa razi de mine, fara jena cand iti scriu greseli pe care le-am facut.
Oare ce s-a intamplat de a aparut schimbarea asta? ma gandeam azi.
Ce butoane s-au apasat de s-a aprins o luminita si am inceput sa vad lucrurile altfel, sa gandesc diferit, sa nu mai imi fie frica de greselile mele?
La fiecare final de an imi pun aceste intrebari. Si de fiecare data apar noi raspunsuri. Grav o sa fie cand nu o sa mai apara raspunsuri in plus. Pentru ca atunci stiu ca in acel an nu am avansat cu nimic, nu am inteles nimic nou.
Acum cativa ani credeam ca schimbarea mea a aparut pentru ca faceam exercitii de incredere in mine. Si au functionat de minune.
Apoi am descoperit ca de fapt schimbarea se bazeaza pe faptul ca incepusem sa invat sa imi controlez dialogul mental, gandurile negative prin meditatie.
Dar in ultimii ani inteleg tot mai profund cum apare schimbarea in oameni si vad ca de fapt asta a produs si la mine o transformare intensa: acceptarea propriilor limite.
Am in fata un paradox. Cu cat vreau sa ma schimb cu atat schimbarea e mai dificila si tinde spre imposibil.
Cu cat ma accept asa cum sunt, cu atat pot sa ma schimb mai usor.
Am tot analizat care e parghia care produce schimbarea.
Si am vazut doua faze in dorinta mea de schimbare.
Conectarea cu exteriorul
(Faza 1 a schimbarii)
In faza 1 imi doream sa schimb exteriorul. Ce ma interesa cu adevarat era sa schimb ce gandeau altii despre mine.
Eram timid si ma consideram slab. Dar voiam ca ceilalti sa ma considere curajos, puternic si Fat-Frumos.
Eram mediocru in tot ce faceam, dar imi doream ca ceilalti sa gandeasca despre mine ca sunt un geniu.
Nu ma interesa sa fiu harnic si destept, ma interesa sa ii fac pe oameni sa creada ca sunt harnic si destept.
Nu ma interesa sa fiu puternic ci ma interesa sa ii domin pe alti, adica sa ii fac mai slabi decat mine.
Tot ce faceam se invartea in jurul obtinerii de rezultate in relatia cu ceilalti. Voiam sa fiu mai bun decat ei, voiam sa fiu mai destept decat ei, voiam sa fiu mai bogat decat ei.
Niciodata nu era de fapt despre mine. Eu nu existam cu adevarat in ecuatia asta. Doar ceilalti.
Cat timp am gandit asa eram in permanenta competitie cu cei din jur. Ma uitam critic la ei pentru ca le vanam greselile. Speram sa greseasca macar o data in plus. Sa pot bifa ca sunt eu mai bun. Si nu se intampla asta.
In toata aceea perioada schimbarea mea a fost foarte lenta si a fost falsa.
Eram acel om care e tot timpul cu zambetul pe buze ca sa iti arate ca el are suflet bun. Cunosti asemenea oameni? Fereste-te de ei! Sunt ipocriti, asa cum eram si eu atunci.
Pe masura ce citeam cum sa fiu mai bun in a manipula, in a convinge, in a avea mai multa putere interioara am inceput sa inteleg un alt joc al psihicului.
Am inceput sa inteleg ca nu pot sa ma schimb cu adevarat daca nu fac pace cu cine sunt eu cel actual.
Si din acel moment ceva straniu s-a intamplat.
A fost un moment de panica totala. Pentru ca ma simteam bine cu lupta aceea de pana atunci.
Ma simteam bine sa fac exercitii de incredere in mine, ma simteam bine sa invat cum sa citesc miscarile non-verbale ale oamenilor, ma simteam puternic cand ii puteam influenta cu un gest al mainii.
Si mi-am dat seama ca eu-ul meu nu a fost deloc transformat.
E ca si cand am vopsit caroseria masinii, i-am pus faruri noi, am pus un banner pe usa, dar motorul a ramas acelasi.
Nimic esential nu s-a schimbat. Doar superficial eram mai puternic.
Si totusi de unde vine adevarata putere…
(Faza 2 – conectarea cu interiorul)
Acel moment de panica totala cand mi-am dat seama ca nu schimbasem mai nimic la mine cu toate sutele de carti citite, cursuri facute, exercitii testate ani de zile a adus o noua idee.
Se pare ca reactionez bine in situatii din astea limita. Am avut atunci ideea ca de fapt schimbarea reala nu se va produce cat timp o fac ca sa influentez exteriorul. Cat timp nu sunt impacat cu ceea ce este viata mea nu ma pot schimba.
Mi-am dat seama ca era gresit inclusiv termenul de „schimbare”. Pentru ca schimbare implica ca ceea ce era pana atunci sa dispara si altceva diferit complet sa ii ia locul.
Iar eu nu doream o schimbare ci o evolutie.
Asa ca am inceput sa gandesc in termeni de „evolutie” a propriului meu psihic.
Acest concept de evolutie mi-a permis doua lucruri.
1) am inteles cat de puternic poate sa te limiteze un cuvant. (cuvantul „schimbare” imi blocase complet orizontul si nu vedeam decat ca eu nu sunt bun si ar trebui sa apara un alt Eu)
2) am inteles ca Evolutia mea se produce pe masura ce imi asum greselile si nu mai fug de ele.
Evolutia are loc tot timpul prin abateri de la norma, asta inseamna progresul. Dar eu consideram abaterile mele de la reguli ca erori.
Concluzia mea a fost ca in loc sa fug de greseli, trebuie sa le accept.
Si am inceput sa gresesc. Si sa extrag din greseli ceea ce inainte nu puteam vedea pentru ca fugeam de ele.
Acest moment a fost momentul meu de putere.
Din momentul in care am inceput sa nu ma mai feresc de greseli pot spune ca a inceput cu adevarat transformarea mea reala.
De ce avem oroare de greseli
Iti amintesti cand erai la scoala in primele clase si scriai dupa dictare? Si mai greseai la tema cate un cuvant sau o litera.
Imi amintesc si acum caietul cu cate o litera incercuita cu rosu. Si din sutele de litere facute corect, cea care iesea in evidenta nu era cea mai frumoasa, nu era cea mai corect facuta, ci era cea gresita!
Orice sistem de educatie care pedepseste greselile este construit ca sa distruga si sa manipuleze. Pedeapsa nu corecteaza, doar produce daune la un nivel mai profund.
Cand pedepsesti pe cineva pentru o greseala, aceea persoana poate ca aparent isi corecteaza acea greseala. Dar ai produs o rana undeva mai adanc. I-ai atras atentia ca nu e bun in ochii tai.
Am avut sansa sa invat psihologie intr-un sistem educational german. Eram incurajati sa ne spunem parerea. Iar cand imi spuneam parerea, chiar daca greseam, eram dirijat prin exemple sa o corectez si eram punctat pozitiv.
Probabil acea scoala a pus una din caramizile cele mai importante la modul in care azi tin cursurile de NLP si eu si Simona, sotia mea. Am fost amandoi colegi de scoala, asa ne-am cunoscut.
Schimbarea apare doar atunci cand esti conectat cu tine
Cand esti programat sa te feresti de greseli, asa cum am fost eu programat, ajungi sa uiti de tine si sa conteze ceilalti. Asa faceam eu. Consideram ca e ceva gresit la mine si tot ce faceam era sa „ascund” ce credeam ca e gresit in felul meu de a fi.
Conectarea cu tine apare dupa ce incepi sa iti accepti greselile. Conectarea cu tine incepe cand nu te mai deranjeaza ca faci greseli. Cand poti spune „sunt om, e ok sa gresesc”.
Din acel moment vei putea fi atent si la tine. Pana cand fugi de greseli, iti doresti si tu ca mine sa nu te judece ceilalti. Si cat timp toate gandurile tale sunt spre altii, nu te vei conecta cu tine.
Am fost intrebat cum se simte conectarea asta cu tine.
Pai fa un mic exercitiu si apoi chiar te rog sa imi zici cum a fost.
Inchide ochii si gandeste-te la ce anume iti place tie cel mai mult in toata viata ta.
Poate sa fie o amintire sau ceva ce iti imaginezi. Nu conteaza daca e un moment recent sau o amintire veche. Nu conteaza daca ce iti place cel mai mult e sa joci tenis sau sa citesti in fotoliu.
Inchide ochii si traieste acel moment. Observa ce vezi cu ochii mintii, observa ce auzi si ce simti. Si localizeaza acel sentiment de bine, de autentic, de incantare.
Si cand ai acel sentiment in interior, aminteste-ti ca il simti tu, in acest moment. Adu-ti mintea langa tine. Gandeste-te unde il simti. Pune palma pe corp, in zona unde simti acel sentiment de bine.
Asta inseamna sa te reconectezi cu tine.
Mi-am promis ca o sa iti scriu scurt. Nu am reusit nici de data asta.
Iti multumesc ca ai citit pana aici!
Te imbratisez, draga prieten!
Iti doresc tot binele din lume!
Marius Simion
www.nlpmania.ro
P.S. Te rog sa imi dai un comentariu scurt si sa imi zici cum a fost exercitiul pentru tine. Cum s-a simtit reconectarea cu tine?
P.P.S. Vreau ca anul acesta sa fie anul in care iti indepliniesti cele mai arzatoare obiective. Sau macar sa pregatesti terenul pentru a se concretiza. Pentru ca meriti. Faptul ca acum citesti in loc sa faci altceva imi transmite ca vrei mai mult, iar asta ma bucura.
Eu am pornit de la zero, fara sa fiu fericit cu jobul meu, fara sa fiu implinit in viata personala, fara sa stiu ce inseamna siguranta zilei de maine si, mai ales, fara o viziune de viitor care sa ma faca mandru de cine sunt.
Am fost curios toata viata cum de unii oameni isi ating usor obiectivele, iar altora le este aproape imposibil sau fac eforturi uriase ca sa le atinga. Eu am facut parte din categoria celor care abandoneaza pana cand am descoperit uneltele care m-au dus la succes.
Le-am strans pe toate si le-am pus intr-un curs (sub forma de CD audio). Apasa pe imaginea de mai jos, ca sa vezi tot ce contine acest curs gandit special ca tu sa ai succes:
Comentarii