Mastile din relatia ta de cuplu

Acum doua zile eram in focuri in ultima zi din Tabara Psihologia Relatiei de Cuplu, cu 70 de oameni care asteptau de la mine un colac de salvare, o solutie pentru rutina si plictiseala in care au intrat in relatia lor de cuplu.

Dar povestea a inceput in urma cu multi ani cand habar nu aveam despre relatia de cuplu, despre psihologia profunda din spatele declaratiilor de iubire sau din ranile geloziei si fricilor noastre.

Cand am inceput relatia cu Simona eu aveam 19 ani si ea 23. Au trecut de atunci 20 de ani. Au fost momente in care credeam ca nu o sa reusim. Cand privesc in urma vad ca toata relatia a fost de fapt terapia prin care amandoi am trecut.

In intunericul sufletului nostru se ascund secretele care te fac sa ai o relatie de cuplu implinita sau sa suferi ca un caine din cauza lipsei de iubire.

Acum am cateva zile de vacanta dupa Tabara de Relatii de Cuplu. Iti scriu cu marea Egee in fata, sub umbra unui palmier, cu fetele jucandu-se in piscina si cu gandul la tot trecutul si ranile pe care le-am depasit si m-au adus sa pot azi sa iti vorbesc fara masti de propriile mele blocaje.

Tot ceea ce vei citi in continuare sunt de fapt lucruri si momente prin care eu si Simona am trecut in relatia noastra. Lucruri pe care le-am povestit si in Tabara si le afli si tu. Imi dau mastile jos in fata ta pentru ca simt ca, intr-un fel, faci parte din familia mea, din familia NLP Mania.

Lipsa de iubire si pacaleala dependentei emotionale

Imagineaza-ti ca stai relaxat pe sezlong cu ochii inchisi si pielea fierbinte de soare. Si ca cineva iti toarna cu sadism o galeata de apa rece pe tine. Cam asa cred ca s-au simtit toti oamenii din fata mea care asteptau cu sufletul la gura sa le dau solutii, iar eu le-am spus ca iubirea lor e o falsa iubire.

Am obiceiul sa incep cursurile cu cea mai socanta idee pe care o pot aduce. Iar acum socant a fost ca ceea ce oamenii numesc „iubire” este de fapt un blocaj emotional, o dependenta de persoane, care functioneaza oarecum similar cu o dependenta de shoping sau adrenalina.

Relatiile de cuplu din viata noastra au probleme pentru ca sunt bazate pe ceva ce nu alimenteaza in mod corect relationarea dintre doi oameni.

Ca o masina care are nevoie de benzina, dar tu ii umpli rezervorul cu spirt, e posibil sa porneasca, dar o sa mearga cu viteza mica, o sa se poticneasca, o sa se opreasca cand ai nevoie sa accelereze.

Iubirea din relatia de cuplu este combustibilul pe care ambii parteneri ar trebui sa il aduca in relatie.

Din pacate, acest combustibil e mult mai rar decat cred oamenii si o sa iti dau mai jos o gramada de detalii ca sa intelegi despre ce vorbesc.

Ceea ce pare a fi iubire, in realitate este dependenta emotionala de partener.

Dependenta emotionala de partener nu este un „combustibil” bun pentru cuplul tau. Iubirea este de fapt „combustibilul” care alimenteaza corect relatia dintre tine si partener, dar iubirea poate sa apara doar cand ranile emotionale ale celor doi parteneri au fost vindecate.

Unde duce dependenta emotionala si de ce nu functioneaza bine un cuplu bazat pe dependenta emotionala.

Dependenta emotionala e sentimentul pe care l-ai simtit foarte asemanator cu iubirea dupa ce bunicii tai nu au mai fost langa tine sa te iubeasca neconditionat si dupa ce mama si tatal te-au vazut ca ai crescut.

Cat erai copil si nu puteai sa ai grija de tine, cand erai dependent de ei, atunci cei din jur te-au hranit cu iubire. Cand insa ai inceput sa cresti, aceea iubire s-a diminuat si s-a transformat in dependenta.

Cea mai clara formula de exprimare a dependentei emotionale suna cam asa:

„Eu iti dau, dar trebuie sa imi dai si tu” sau „Eu iti dau doar daca imi dai si tu.”

Pe cand iubirea e cam asa: „Eu iti dau si nu vreau nimic in schimb. Iti multumesc pentru ca pot sa iti ofer.”

Si de aici incep problemele. Oamenii pornesc in viata de cuplu purtand cu ei tot trecutul lor emotional. E un fel de zestre pe care o aduci cu tine in relatie si care spune:

• cat de multa iubire ai primit,
• cat de mult ai fost criticat,
• cat de mult te-ai simtit acceptat,
• cat de mult te-ai simtit ca aparti cuiva,
• cat de mult te-ai simtit abandonat sau singur,
• cat de mult ai simtit ca meriti sa primesti iubire si fericire,
• cat de mult ai simtit ca primesti iubire indiferent de ceea ce faceai.

Toate acestea decid ce fel de om esti cand intri in relatia de cuplu.

Daca ai fost lipsit de iubire, vei intra in relatie cautand sentimentul ca partenerul te iubeste si te accepta asa cum esti, fara sa iti ceara ceva, fara sa te conditioneze.

Insa, cei mai multi oameni uita ca si partenerii lor au un trecut relativ asemanator.

Dar, hai sa o luam cu inceputul.

Ranile noastre emotionale

Cand esti copil, oricat ar fi vrut mama sau tatal tau sa te simti iubit si implinit, niciodata copilaria nu este perfecta. Uneori parintii nici nu inteleg nevoile emotionale ale copilului.

De exemplu, copilul meu cand plange, bunicii sau rudele ne spun „lasa-o sa planga. Oricum plange pentru ca se rasfata”. In realitate, in acel moment copilul se simte singur, se simte neconectat emotional cu parintii, se simte ca si cand a pierdut atentia adultului. Nu vorbesc de situatii in care ii e foame, sete, etc.

Cand erai copil, 90% din momentele tale de tristete erau din lipsuri emotionale. Imi amintesc ca eram mic si in vacante stateam la bunici. Si in fiecare vineri seara parintii veneau si ei la sat. Cand soarele ajungea deasupra acoperisului casei stiam ca se apropie momentul sa vina trenul. Fugeam pana la gara mica si invechita, cu peretii scorojiti, ascunsa intre copaci, si stateam pe peron ca sa ii vad cum coboara din tren.

Cand se intampla sa nu poata veni la sat reuseau sa ne trimita dulciuri sau jucarii prin prieteni sau vecini. Insa cautam in plasa macar o scrisoare cu cateva cuvinte care sa ne arate ca suntem iubiti. Uneori nu era nici o scrisoare iar atunci ciocolata si jucariile nu aveau prea mare valoare.

Emotiile cu care ne-am hranit copilaria vin dupa tine in toata viata ta de adult. Ajungi sa te simti abandonat dintr-o replica banala a partenerului care iti spune „vreau sa merg cu prietenii mei la pescuit”.

Nu te mai gandesti atunci ca bazele reactiei tale emotionale au fost puse cu multi ani in urma, intr-un moment in care parintii tai nu au putut sa te ia de la gradinita la timp.

Iar tu i-ai asteptat cu lacrimi in ochi, privind cum ceilalti colegi ai tai pleaca spre casa cu parintii lor iar tu ramai pe trepte, cu un mar muscat in mana, cu genunchii stransi si cu femeia de serviciu care stropeste cu mopul pe langa tine si mormaie rece ca probabil nu ai fost cuminte de nu au venit sa te duca acasa.

Am trait probabil o data sau de doua ori o asemenea scena, acum o vad cu alti ochi si ii inteleg impactul, dar acel copil cu lacrimi in ochi se simtea abandonat si nesemnificativ.

Orice situatie din copilarie in care ai suferit iti poate cauza rani emotionale. Zilele trecute eram cu fetita mea de 3 ani jumate la pranz. Si cum o vad mai agitata si tacuta o intreb ce vrea sa imi spuna. Si imi zice cu lacrimi in ochii „Tati, eu sunt frumoasa?” Am asigurat-o ca e cea mai frumoasa fetita pentru mine si am intrebat-o de ce gandeste asa. Ce o durea pe ea era ca verisoara ei mai mare s-a jucat mai mult cu alta fetita si nu cu ea. Asa ca a ajuns la concluzia ca probabil nu e la fel de frumoasa ca cele doua fetite mai mari.

La varste mici criteriile prin care noi analizam lumea sunt foarte diferite de criteriile tale de azi, ca adult. Asa ca pentru ea era foarte dificil sa integreze aceea situatie si a ajuns la concluzia cea mai logica pentru ea, anume ca probabil nu e suficient de frumoasa. A fost un noroc ca am stiut cum sa gestionez situatia, dar probabil ca nenumarati copii nu au sansa asta sau pur si simplu parintii sunt prinsi cu alte lucruri si nu stiu cum sa observe starile emotionale ale copiilor sau nu le dau importanta cuvenita.

Toate aceste mici situatii pentru noi, sunt insa uriase ca impact pentru sistemul emotional al unui copil. Iti mai dau un exemplu. Daca un copil isi pierde jucaria preferata pentru el este echivalent cu ceea ce inseamna pentru tine sa pierzi o persoana draga.

Vezi copilul plangand si razi de faptul ca si-a pierdut papusa si ii zici ca o sa ii cumperi alta. E ca si cand eu ti-as zice „ti-ai pierdut un prieten drag, nu e nici o problema, o sa iti aduc altul.”

Te-am ametit cu exemplele mele. Am vrut sa iti arat de unde vin aceste rani emotionale pe care le ducem cu noi toata viata si ne influenteaza relatia de cuplu.

Cum ranile emotionale influenteaza relatia cu partenerul

Hai sa iti explic un pic cum functioneaza psihicul nostru subconstient. Pe langa mintea constienta, o buna parte din procesele noastre emotionale sunt ascunse si nu le cunoastem usor. Partea asta din minte, cea subconstienta, ascunsa, se ocupa de vindecarea noastra emotionala.

E ca si cand ai in tine un psiholog care vrea ca tu sa traiesti o viata fericita si implinita. Dar acest vindecator interior se foloseste de tot ce poate ca sa te ajute.

Si ceea ce face cel mai frecvent e sa te dirijeze sa cauti ca partener exact aceea persoana care te-ar pune in fata acelorasi provocari emotionale pe care le-ai avut in copilarie.

Subconstientul probabil isi spune „daca acum ca esti adult vei retrai aceleasi situatii de abandon, de frica, de frustrare, probabil acum vei reusi sa le depasesti si sa te vindeci definitiv de suferinta acelor momente”.

Si iti aduce in cale un om care are propriile sale rani emotionale si te face sa treci prin situatii de suferinta emotionala precum facea si mama sau tatal tau.

La inceput acel partener iti arata o masca (nu am timp acum sa iti explic mecanismele acestei masti dar poate o sa scriu alt articol in viitor). Tu vezi aceea masca a partenerului si zici „am intalnit omul perfect, ma iubeste, ma respecta, are nevoie de mine si eu de el”.

Si relatia incepe…

Dupa ce relatia a trecut de perioada numita „Luna de miere”, mastile incep sa cada. Iar cei doi parteneri se vad asa cum sunt, doi oameni care isi aduc in relatie propriul trecut, propriile rani emotionale si propria nevoie de iubire si acceptare.

Asa ca fiecare incepe sa ceara de la celalalt tot mai mult din aceea iubire si acceptare care ii da atat de multa fericire.

Si amandoi spun „eu te iubesc, deci sa nu cumva sa ma ranesti”. Dar cand un om are rani emotionale el este deja ranit, partenerul doar mai pune sare pe ranile deja existente.

Deseori un simplu gest, un cuvant, un zambet intarziat, o privire aruncata altei persoane reprezinta suferinta pentru cel care are rani emotionale. Si se simte tradat de partener, simte ca nu e iubit, ca partenerul e indiferent la suferinta sa, ca partenerul s-a racit.

Toate in numele unei iubiri care nu exista, care de fapt e doar dependenta de partener.

Retine aceasta idee. Cautam un partener care are ranile emotionale pe care le avem si noi, chiar daca se comporta diferit, suferinta sa e similara.

Subconstientul ne face sa ne placa doar de aceea persoana care ne poate scoate la suprafata propriile rani emotionale. Asta explica de ce partenerul parca stie care sunt butoanele pe care sa iti apese ca sa te faca sa suferi. Pentru ca subconstientul e cel care te-a dirijat spre acest om, ca sa te vindeci cat mai rapid de dependenta de ceea ce face sau spune si sa traiesti fericit.

Scopul unei relatii de cuplu

Poti imparti oamenii in doua categorii:

1. Oameni cu rani emotionale nevindecate
2. Oameni care si-au vindecat ranile emotionale

Pentru a usura explicarea, pe cei care au rani emotionale, ii numesc imaturi emotional, iar pe cei care si-au vindecat ranile emotionale pot spune ca s-au maturizat emotional, adica emotiile lor nu mai depind de alte persoane.

Imatur inseamna ca depinzi de o alta persoana, intocmai cum un copil inca depinde de adult. Matur inseamna ca esti independent emotional si emotiile tale sunt dirijate doar de tine, nu de ceea ce face sau spune un alt om.

Scopul evolutiei noastre personale este sa ne maturizam nu doar fizic ci si emotional.

Cuplu cu un om ranit emotional (imatur emotional)

Un om cu rani emotionale, imatur emotional, dependent de emotiile si actiunile altei persoane, intra in cuplu cu asteptari.

El spera ca partenerul nu il va face sa sufere ci, din contra, il va face fericit. Omul imatur emotional cand este singur il vezi trist si nefericit. El isi bazeaza fericirea pe sentimentul ca este impreuna cu cineva.

99% dintre oameni sunt in aceasta etapa, dar cei care se intereseaza de dezvoltarea personala sunt in drumul lor de crestere. De fapt cand un om se dezvolta emotional, el trece de la imaturitate emotionala la maturizare emotionala.

Cand esti imatur emotional, in viata de cuplu esti ca un baiat sau fetita. Adica te comporti ca un copil care tot timpul cere de la partener ceea ce are nevoie.

Baiatul in viata de cuplu

Majoritatea barbatilor sunt in realitate, din punct de vedere emotional, niste baieti. In relatia de cuplu un baiat este interesat de propriul lui confort, de faptul ca partenera trebuie sa preia din sarcinile dificile ale cuplului.

Pentru el cuplul trebuie sa ii asigure placere si fericire si sa nu il scoata din zona de confort. Partenerul „baiat” este ori gelos ori indiferent, in functie de etapa prin care trece relatia. Dar acest partener „baiat” cere permanent respect din partea partenerei.

Ii cere tot timpul ceea ce de fapt nu reuseste el sa simta. El nu se simte cu adevarat matur si puternic, asa ca isi bazeaza puterea pe faptul ca partenera cedeaza in fata lui.

El uneori este dominant si decide si in locul ei, cum sa se imbrace, cum sa vorbeasca, unde sa mearga, ce sa cumpere, etc. Alteori este extrem de pasiv si ii cere partenerei sa decida in locul lui. Nu intru in detaliu sa iti explic de ce se comporta ori dominant ori pasiv pentru ca e subiect de workshop si nu de articol, dar poti observa baietii cum se comporta.

Acest partener, „baiat” este deseori frustrat de nereusitele sale sociale, este extrem de laudaros si extrem de critic cu cei din jurul sau, in special cu partenera.

Prin acest comportament isi compenseaza de fapt propriile rani emotionale, pe care inca nu e dispus sa faca ceva sa le vindece. Vindecarea ar inseamna iesirea din zona de confort si vulnerabilizarea, adica scoaterea mastilor de „macho man” pe care s-a straduit ani de zile sa le puna.

Partenerul „baiat” oscileaza intre o sexualitate debordanta si o sexualitate extrem de slaba si pasiva. Uneori este foarte viril, alteori sufera de ejaculare precoce sau impotenta psihologica, fara cauze medicale.

Din punct de vedere al increderii in sine este blocat la nivelul adolescentei. Isi compenseaza lipsa de incredere in sine prin agresivitate verbala, critica, tupeu. De fapt acei oameni pe care ii vezi ca ridica vocea, isi arata „muschii” sunt in categoria de imaturi emotional iar relatia cu acest tipar de barbat este permanent o presiune pe partenera sa.

Acesti „baieti” nu pot sa se implice cu adevarat in relatie. Ei nu traiesc sentimentul de relatie de cuplu pentru ca, pentru ei, cuplul inseamna „Eu” si nu „Noi”.

Pe masura ce devin interesati de dezvoltarea lor personala, aceste sentimente de egoism si lipsa de iubire incep sa se transforme si evolutia este posibila spre adevarate sentimente de iubire, dar asta doar dupa vindecarea emotionala a ranilor din trecut.

Retine ca „baiatul” este un om care sufera emotional, dar intocmai ca un copil care sufera, el devine galagios si agresiv, nu stie sa isi exprime suferinta in alt mod. Este doar centrat pe propria persoana si pe nevoia lui, iar ceialalti exista doar ca instrumente prin care el se simte mai bine.

Tendinta „baiatului” este sa evite tot ceea ce il scoate din confort. Asa ca deseori ii spune partenerei sa se ocupe ea de sarcini care i-ar reveni lui, ca barbat. Partenera va ceda usor acestor cereri pentru ca ea considera ca trebuie sa il ajute.

Asa ca dupa o perioada de relatie, partenera va fi cea care va repara o priza, va chema instalatorul, va da cu bidineaua in casa, eventual va umfla rotile la masina.

„Baiatul” va privi aceste scene si se va simti fericit ca cineva il protejeaza de efort, intocmai ca o mama. Asa se simte el iubit si acceptat, cand partenera il lasa sa fie copil. Insa, in timp, din aceasta cauza, partenera va prelua caracteristici emotionale masculine, iar baiatul se va simti tot mai putin masculin.

In acel moment el va incepe sa se simta „castrat” si va incepe sa fie abuziv cu partenera, din ce in ce mai critic, mai putin dispus sa faca dragoste cu ea, pentru ca nu o mai percepe feminina.

Relatia incepe sa se strice iar pentru „baiat” e clar ca e timpul sa mearga mai departe, in cautarea altei partenere care sa ii implineasca nevoile fizice si emotionale, ca un fel de mama de care inca nu si-a rezolvat dependenta.

Urmeaza partea a doua… (despre femeia „fetita” si blocajele emotionale)

Stiu ca am scris cam mult, dar am intrat in stare de flux dupa tabara de Relatii de Cuplu si acum stau pe terasa, cu marea in fata, la 2-3 pasi de mine. Am inca multe sa iti spun, dar am nevoie de ajutorul tau cu un comentariu. Descrierea „baiatului” blocat emotional a fost detaliata pentru ca am vorbit din propria mea experienta. Am fost acolo. Am fost pe punctul sa distrug relatia mea cu Simona. O sa iti vorbesc de asta in articolul urmator si o sa iti dau solutiile de care ai nevoie pentru relatia ta.

Scrie-mi ce alte caracteristici consideri ca ai intalnit la barbatul „baiat”, blocat emotional. Apoi o sa iti dau detaliile finale despre acest blocaj emotional care distruge relatia de cuplu si imediat trec sa iti explic blocajul emotional al femeii in cuplu.

Te salut cu drag,

Marius Simion,

NLP Mania

Marius Simion

Sunt fondatorul proiectului NLP Mania, cel mai cunoscut blog de Dezvoltare Personală prin Programare Neuro-Lingvistică din România. Sunt Master Trainer NLP, Coach WingWave, Trainer și Autor de programe de dezvoltare personală.

TRIMITE-MI UN EMAIL

TRIMITE

Mesajul tău a fost trimis cu succes.

A apărut o eroare, reincearca...