Esti rational sau emotional? (exercitiu pentru controlul emotiilor)

Salut, 

​Tocmai am inchis telefonul cu un prieten. 

In ultimele minute din discutie mi-a zis ca a primit un mesaj din acelea distribuite pe Facebook ca sigur e o conspiratie cu virusul asta si ca cifrele oficiale sunt umflate. 

I-am zis ca nu stiu daca sunt umflate sau nu, daca e conspiratie sau nu si ca nu imi pasa prea mult. 

Ce ma intereseaza cu adevarat este cum se adapteaza lumea la noul mod de viata.  

Ma intereseaza adaptarea, pentru ca adaptarea si flexibilitatea este o caracteristica care duce la progres. 

Rigiditatea, fixitatea nu e evolutiva, este doar … sigura. Caut sa ma agat de principii, de certitudini, de trecut, de traditii, doar din nevoia de certitudine, ca o reactie in fata fricii de viitor. Deseori ii intreb pe cei care vin la cursurile mele daca cunosc oameni cu principii. Si cum majoritatea imi spun ca da, le explic ca principiile solide, fixiste sunt un indicator al fricilor noastre de schimbare, de viitor. 

Am fost invatati sa cautam siguranta si certitudinea, cand, in realitate, viata e plina de incertitudini si nesiguranta zi de zi. Asta inseamna ca fugim tocmai de ceea ce viata ne poate aduce, atunci cand cautam cauze, motive, conspiratii.   

Cand ma uit la reactiile pe care le au oamenii in perioada asta, observ trei categorii de persoane: 

Nu stiu care au dreptate si care gresesc. Si nici nu consider important acum. 

Nu pot sa fac nimic cu negarea. E un punct de vedere pe care il respect. Insa pot sa te ajut daca simti ca te cuprinde anxietatea si panica in fata a ceea ce poate sa urmeze. 

Iti explic azi cum functioneaza mintea ta atunci cand produci stres si anxietate, ca sa poti sa intelegi mai usor „computerul” mintii, si sa il poti programa cu succes asa cum ai nevoie. 

Curba anxietatii si a panicii 

Vorbeam zilele trecute cu niste vecini care au diferite firme. Si imi spuneau ca afacerile lor sunt aproape la pamant, clientii isi primesc marfa la usa magazinului, furnizorii lasa marfa pe scari si fug. 

Acesti oameni au nevoie de o minte limpede, mai ales acum, in mijlocul furtunii. 

Panica nu a salvat niciodata pe nimeni. Dar cum sa renunti la panica si anxietate cand nu esti sigur daca luna viitoare vei avea inca bani, daca poti plati chiria, daca poti cumpara mancare. 

In situatii de stres, modul de gandire intra pe pilot automat, intra pe sistemul de supravietuire. 

Singura veste buna, chiar daca nu e ideala, este faptul ca nici o emotie nu tine la infinit. 

Exista o curba dupa care emotia creste, apoi atinge un varf, apoi scade.

Din pacate, in loc sa rezolvam sursa stresului din viata, avem tendinta sa ne adaptam la stresul vietii. Asta nu ajuta deloc organismul nostru care preia toate pagubele si ajungi sa te imbolnavesti.

Cand corpul simte hormonii de stres nu mai trimite energie spre creier ci spre muschi.  O sa iti explic imediat de ce se intampla asa. 

In perioada in care inca traiam in pesteri, adica ieri, pe scala timpului, pericolele veneau din partea animalelor salbatice sau inamicilor. Toata puterea de supravietuire era atunci concentrata in muschii picioarelor (pentru fuga) si in muschii mainilor (pentru lupta). 

Acest mod de functionare al organismului exista si astazi. Stresul e de fapt un indicator de pericol. Acum nu te mai musca tigrul, dar te musca foamea si nevoia de siguranta financiara. 

Azi nu ai unde sa fugi ca sa te protejezi de animalul ce te urmareste si nu poti lovi cu sabia inamicul ce te ameninta. 

Dar organismul tau reactioneaza ca in caz de pericol, prin venele tale curge acum un cocktail ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​de hormoni care au nevoie sa se linisteasca si sa nu iti invadeze mintea. 

In stare de stres atentia e concentrata spre a cauta sursa pericolului si a fugi din calea ei. Dar asta nu e rezolvare, e doar amanare. 

Cele trei creiere (reptilian, mamifer, uman)

​Desi am fost invatati ca avem un singur creier, se pare ca e format din trei straturi, trei creiere distincte, care se ocupa fiecare de altceva. 

Creierul nostru a evoluat de la un creier foarte simplu, incepand cu 400 de milioane de ani in urma si inca mai evolueaza. 

Cele mai simple creiere reactioneaza doar la pericol si la hrana. Acestea sunt creierele reptiliene care apoi au evoluat in creiere de mamifere si au dezvoltat emotii complexe, nevoia de apartenenta la grup, posibilitatea de a conlucra pentru a obtine hrana si apoi evolutia a condus spre creierul uman, cu plusurile si minusurile ratiunii. 

Au trecut 200 de milioane de ani de cand reptilele au evoluat in mamifere si reactiile au devenit mai complexe.  Mamiferele fiind cele care au construit relatii, grupuri, empatie. 

Pe scara timpului, doar de foarte curand, creierul de mamifer a evoluat si a dat nastere unui nou tip de creier, creierul uman. ​​​​​​​​​​

Toate aceste zone din creier au evoluat in milioane de ani, trecand de la un nivel extrem de simplist de reactie la un nivel extrem de complex. 

Ceea ce e interesant este ca prima data intra in functiune creierul reptilian, apoi cel de mamifer si doar la final se activeaza creierul uman, rational.

De fapt deciziile noastre sunt deja luate inainte ca sa se activeze creierul rational, uman. Creierul uman se activeaza ca sa valideze si sa argumenteze deciziile pe care le luam deja instinctual si emotional.

Sunt multi oameni care spun despre ei ca sunt „rationali”, ca iau decizii rational. In realitate nimeni nu ia decizii rationale. Noi doar ajungem sa gasim argumente rationale la deciziile pe care le-am luat deja inainte de activarea rationalului din noi.

Iti descriu mai jos cele 3 creiere pe care le folosim, ca sa vezi cum functioneaza panica si cum ajungem la adaptare. ​​​

Creierul reptilian
​
Cel mai profund strat din creierul no​stru este cel care se ocupa de instinctele de supravietuire. 
Acest creier, numit creier reptilian, produce trei reactii cand simte pericol: 

Toate trei sunt reactii pe care „animalul” din noi le produce in diferite momente din viata. Aminteste-ti cand erai la scoala si pe neasteptate profesorul zicea numele tau ca sa raspunzi la o lectie. 

Uneori stiai lectia si cu toate astea, pentru ca exista un potential stres/pericol, acest creier care te protejeaza de pericole iti producea reactia de inghetare. Nu mai puteai sa vorbesti, cuvintele se blocau, nu mai puteai sa gandesti, e o reactie pe care creierul reptilian o produce cand nu poate produce nici fuga si nici lupta. 

Nu puteai nici sa fugi din clasa, nici sa ii dai un pumn profesorului care te-a ridicat in picioare, doar te blocai. Aceasta e una din reactii pe care o avem in fata pericolului. 

Imagineaza-ti ca esti la plimbare si deodata vine spre tine un caine latrand. Creierul reptilian reactioneaza instinctiv si te intorci sa fugi sau sa lovesti in agresor.

Cand creierul reptilian controleaza reactiile atunci vei actiona rapid si instinctiv.

Insa uneori intervine creierul de mamifer sau cel uman. Atunci reactia ta e intarziata de emotiile pe care le simti. Incepi sa te gandesti:

„Oare nu e mai bine sa strig dupa ajutor? Unde naiba e stapanul cainelui? Oare e un caine periculos sau nu? O sa fug si apoi vad eu ce fac.”  

Creierul de maimuta ​(sau de mamifer)
​
Alteori, urmatorul creier prelua controlul, creierul de maimuta. ​​​​​​​​​​​​​​​​

Daca creierul reptilian evalua gradul de pericol si iti sugera ori sa fugi, ori sa te lupti, ori sa ingheti, acest creier de manifer produce emotii si reactii mai complexe. 

​​​Cand nu esti condus de creierul reptilian, adica cand nici nu fugi de pericol, nici nu ai cu cine sa te lupti, nici nu te blochezi, controlul va fi preluat de creierul nostru emotional. 

Atunci cand esti condus de pofte, de dependente, cand iti doresti succesul, cand esti atasat emotional de partener, cand cauti iubire sau cand fugi de conflicte, toate aceste reactii sunt ale creierului nostru emotional. 

Cand iti propui sa faci curatenie in casa si doar dupa 30 de minute iti amintesti ca nu te-ai uitat la un episod nou pe Netflix, ala e un alt moment dominat de creierul de maimuta. De fapt, creierul nostru emotional, ne domina cam toata viata. 

Emotiile sunt cele care misca lumea, sunt cele care ne controleaza cel mai mult. 

Cu cat aceste emotii sunt in afara controlului nostru, cu atat ele vor domina viata noastra. 

Creierul uman (neocortexul)
Neocortex inseamna „creier nou”. E denumit asa pentru ca e cel mai nou tip de creier cu care ne-a dotat evolutia 🙂

Are probabil o gramada de functii pe care inca nu le cunoastem. Daca e sa facem o paralela, putem spune ca acest creier uman a aparut doar de o fractiune de secunda pe scara timpului, si ca inca nu ii intelegem potentialul.

Ce stim este ca are puterea sa controleze emotiile, daca primeste programul potrivit, adica daca e invatat cum sa faca asta.

Acest creier uman nu este instinctiv ca cel reptilian, nu ia decizii ca cel emotional, insa poate depista „erorile” si poate construi strategii, poate elabora planuri, poate dezvolta viziunea de viitor, ceea ce creierele anterioare nu aveau capacitatea sa faca. 

Rolul lui este de a putea „monitoriza” si „controla” emotiile si actiunile. Dar ca sa poata face asta trebuie ajutat, trebuie invatat sa o faca. E ca un computer care nu stie inca sa faca nimic. Dar daca ii dam programele de care are nevoie, incepe sa devina din ce in ce mai util.

Cat timp nu primeste programe, nu se pune in functiune, nu lucreaza la capacitatea maxima. Daca creierul uman nu primeste un set de programe, o sa lase la butoane pe creierul emotional si pe cel reptilian. Adica vei ramane dominat de emotii si de reactii impulsive si instinctive in fata pericolului.

Una din functiile cele mai importante pe care creierul uman o are si lipseste complet la celelalte doua este planificarea viitorului.

Ai observat ca in situatii de stres, cand pare ca se blocheaza tot sistemul, nu te poti gandi la ce vei face peste 5 ani? Pur si simplu esti complet acaparat de ceea ce vei face acum si aici, de cum sa supravietuiesti, nu de cum sa progresezi.

Creierul de mamifer din noi si creierul reptilian se concentreaza pe supravietuire si pe obtinerea placerii, pe cand neocortextul se ocupa de bunastare pe termen lung, pe evolutie si dezvoltare.

Din pacate in perioade de stres cum este acum, acest creier are nevoie de programe ca sa invete cum sa functioneze. Altfel cedeaza controlul catre creierul emotional.

Rolul Programarii Neuro-Lingvistice este de a invata creierul uman toate programele eficiente pe care le-au descoperit psihologii in ultimii 40 de ani de care exista acest domeniu.

Faptul ca NLP-ul este considerat ca o stiinta a elitelor e din aceasta cauza. Pentru ca permite sa ii dau creierului meu „instructiunile” de functionare pe care le-au descoperit mari cercetatori in psihologie. Din pacate nu este un subiect care sa se doreasca sa ajunga la toata lumea. Societatea are nevoie de oameni care sa fie emotionali, nu de oameni care sa isi poata controla emotiile.

Asa ca NLP-ul e inca tinut departe de multi oameni, tocmai pentru are puterea de a iti tie controlul asupra emotiilor tale.

Am intalnit chiar psihologi care spuneau ca prefere sa nu stie oamenii NLP pentru ca asa nu mai vin la ei la cabinet. Cand am facut site-ul NLP Mania l-am facut ca o reactie impotriva acestor oameni care prefera ca populatia sa fie lipsita de control emotional si sa apeleze la ​​​​​​​​​medicamente sau la terapie cand ar putea sa invete exercitii simple (programele mentale de care iti ziceam anterior) ca sa isi controleze emotiile.