16559 vizualizări

Cele 3 energii ale fericirii

Creierul uman nu e construit ca sa te faca fericit, ci ca sa te tina in viata.

Asa ca fericirea trebuie sa ti-o procuri singur.

Fericirea este un subiect tabu. Oamenii se feresc sa vorbeasca despre fericire, asa cum se feresc sa vorbeasca sau sa se gandeasca la moarte.

Mituri despre fericire

Sunt oameni care gandesc ca fericirea trebuie sa o meriti. Sau ca trebuie sa lupti pentru ea. Sau ca trebuie sa atingi niste obiective si asta te face fericit. Si toti acesti oameni care au aceste reguli despre cum sa ajunga la fericire… nu sunt fericiti. Iar cei care sunt fericiti sunt asa de putini incat parca e o loterie sa ai fericire.

Sunt o gramada de carti care te invata sa ai succes, care iti arata cum sa comunici, care te invata sa iti controlezi emotiile. Dar cu ce scop? Care e scopul final, dincolo de controlul emotiilor si puterea de convingere, de eficienta in atingerea obiectivelor?

Oamenii vor sa fie fericiti, dar noi nu vorbim despre asta decat cu jumatate de gura. Ca si cand nu mai credem in fericire. Dar fericirea asta pe care o cautam am avut-o deja. O vad in ochii fetitei mele si cand se uita la mine mi-o da si mie, daca am uitat cum sa fiu fericit in acea zi.

Stiu oameni care au tot ce vor, te uiti la ei si ii invidiezi, dar fericirea ii ocoleste. Si stiu oameni care au minimul posibil, dar ii vad fara riduri si cu zambetul pe buze, pentru ca au intuit lucrurile ce urmeaza sa le scriu mai jos despre fericire.

Exista oameni destepti si exista oameni intelepti. Cei destepti stiu cum sa faca sa mearga spre fericire. Cei intelepti stiu ca nu trebuie sa faca nimic pentru asta. Fericirea este deja in ei, nu trebuie sa mearga undeva ca sa o obtina.

Hai sa vorbim un pic despre treptele care te pregatesc pentru fericirea aceea care vine din interiorul tau.

Ia-ti o cafea si hai sa vorbim.

O sa iti zic despre sistemul de gandire al fericirii si despre capcanele sale.

Ca sa fie mai usor de explicat pentru mine, o sa impart in trei trepte nivelele de energie si de fericire pe care le traim. In realitate sunt mai multe asemenea trepte, dar sunt trei principale.

 

1) Prima treapta: Starea de bine (nivelul de energie)

Totul pleaca de la starea de bine. Cand zic stare de bine ma refer la starea ta de sanatate fizica, la nevoia de odihna, la nivelul de energie.

Nivelul de energie este fundatia de care ai nevoie ca sa simti fericirea. Cu cat esti mai obosit, cu atat fericirea e mai departe de tine. Fericirea e o emotie consumatoare de energie.

De fapt emotiile sunt energie convertita. Toate emotiile sunt Energie. Asa cum toate lucrurile din jurul tau sunt formate din atomi, tot asa si emotiile sunt energie. Dar fiecare emotie are nevoie de alta cantitate de energie ca sa fie „construita”. Frica, plictiseala, furia au nevoie de cantitati mici de energie si se construiesc usor.

Dar pentru bucurie, fericire, entuziasm folosim cantitati mai mari de energie si pentru asta trebuie sa adunam acea energie.

Fara aceasta energie acumulata, nu putem sa o convertim in „valuta” unei emotii superioare cum e fericirea.

Imagineaza-ti ca in fiecare zi castigi cate 2-3 lei. Si ai posibilitatea sa-i cheltui sau sa-i economisesti. Daca ii cheltui nu-i vei putea transforma in ceva valoros. Dar daca ii economisesti vei putea sa-i „schimbi” in aur sau chiar in diamante. Totul tine de cantitatea de energie pe care o inmagazinezi sau pe care o pierzi.

Pierzi energie prin activitatile de rutina care nu iti aduc alta energie in loc. Prin discutii inutile, prin folosirea energiei ca sa „construiesti” emotii de joasa calitate precum nervozitatea, furia, tristetea, etc. In tot acest timp consumi energie in loc sa economisesti energia aceea.

Dar despre cum sa stopezi aceste procese de consum energetic o sa iti vorbesc alta data. Aici intervine de fapt psihologia si Programarea Neuro-Lingvistica. Insa scopul nu e doar sa acumulezi energie, ci sa o poti transforma in fericire.

2) A doua treapta – treapta primelor emotii pozitive 

Cand deja ai facut rost de un pic de energie acumulata, incepi sa simti emotii pozitive primare. Ma refer la bucuria pe care o ai cand iti atingi un scop, la bucuria si entuziasmul pe care il simti cand faci ceva ce iti place, etc.

Aceasta treapta are nevoie de un pic mai multa energie si o poti acumula usor. Cei mai multi oameni interesati de dezvoltare personala urca usor pe aceasta treapta si se multumesc sa ajunga aici. Asta e scopul terapiei clasice. Sa te ia de la prima treapta si sa te duca la a doua treapta, sa simti bucurie in viata ta, sa poti avea o viata in care sa te bucuri.

Capcana acestui nivel e data de faptul ca acum observi ca micile rezultate pozitive te fac sa te simti bine, sa te bucuri. E ca atunci cand pui o poza pe Facebook si primesti sute de Like-uri si te simti mandru. Acea bucurie e data de satisfacerea nevoii de atentie, nevoii de validare, nevoii de recunoastere.

Toate aceste impliniri de nevoi sunt bune, sunt potrivite pentru aceasta treapta de evolutie. Dar nu sunt decat un nivel intermediar al fericirii. In aceasta etapa, emotiile tale depind de ceea ce face cel de langa tine. Daca primesti „like”, adica atentie si validare, atunci simti bucurie. Daca cel de langa tine are o durere de cap in acel moment si e egoist si nu se gandeste la nevoia ta, tu nu te mai simti important si nu mai poti converti energia in bucurie.

Problema pe acest nivel este ca am nevoie de celalalt ca sa pot face conversia energiei in bucurie. Singur nu pot pentru ca imi lipseste „motivul”. Acum, pe aceasta treapta consider ca e nevoie de un Motiv ca sa simt fericire. E o relatie de dependenta, de cauza-efect. Traiesc conditionat de ce se intampla in exterior si nu pot sa simt fericire decat daca sunt indeplinite anumite conditii.

Ciudat este ca acele conditii sunt date de programarile sociale. „Trebuie sa te sacrifici ca sa ajungi la fericire” zice una din aceste programari. Ca si cand zici „doar prin suferinta ajungi la fericire”, ceea ce e absurd. Dar in aceasta etapa noi nu vedem absurdul acestor programari, ci ne supunem lor.

Sau „sunt fericit cand lumea ma place si ma admira” e o alta conditionare sociala respectata de multi oameni. Acest program mental te face sa te comporti ca sa fii pe placul altora, dar nu mai iei in calcul ca prima data trebuie sa faci ce iti place tie. Aceasta conditionare risca sa produca consum de energie si sa te intorci in etapa 1) acolo unde pierzi energie prin actiuni inutile pentru tine.

Cand te eliberezi de dorinta de a face pe plac altor persoane esti pregatit sa treci pe urmatoarea etapa. Cat timp e important ce cred altii despre tine, starea ta emotionala va depinde de cei din jurul tau. Cand nu iti pasa de parerea altora despre tine, cand devii „egoist” din acest punct de vedere, atunci tu dai valoare propriei tale vieti.

Sunt multi oameni care se plang si imi spun „Am pus partenerul pe primul loc in viata mea. M-am sacrificat pe mine pentru relatie. Am renuntat la visurile si dorintele mele pentru partener si acum sufar pentru ca m-a parasit.” Recunosc ca uneori sunt sadic cand aud replica asta, pentru ca o aud des.

Pai daca tu te-ai sacrificat pe tine, ti-ai sacrificat dorintele si visurile tale, fericirea ta pentru altul, de ce crezi ca alta persoana te-ar pune pe primul loc in viata sa cand chiar tu nu te pui pe primul loc in propria ta viata?” 

Te pui pe ultimul loc, dar ai pretentia ca celalalt sa te puna pe primul loc. Asta apare din faptul ca am fost programati ca trebuie sa fim altruisti cu orice pret. Am ajuns sa fim dependenti de cum ne vede celalalt asa de mult incat nu mai conteaza cum ne vedem noi insine.

Ca o paranteza: stii ca acei oameni care solicita sa fie respectati sunt cei care se respecta pe ei cel mai putin? Cand eu ma respect pe mine, adica am grija de visurile mele, de dorintele mele, de fericirea mea, nu prea mai imi pasa daca tu ai grija de visurile mele, pentru ca deja ma ocup eu de asta.

Dar daca eu ma las pe mine pe ultimul loc, atunci o sa cer ca cei din jur sa aiba grija de visurile mele. Pentru ca uite ce lucru smecher am facut eu: m-am sacrificat! Sacrificiul acesta e de fapt renuntarea la fericirea personala pentru a oferi energia mea unei alte persoane.

In general asta se intampla in relatiile de cuplu. Un partener ofera energie celuilalt. In general femeile fac asta pentru ca asa cer aceste programari sociale, ca femeia sa renunte la fericirea ei pentru barbat. Scopul din spatele acestui sacrificiu e de fapt ideea ca femeia renunta la energia ei pentru ca barbatul sa poata lupta ca sa aiba grija de familie, sa ii protejeze, sa ii hraneasca.  Din pacate nu se intampla asa. Dar asta e alta tema de discutie.

 

3) A treia treapta a fericirii – linistea interioara 

Atunci cand scapi de capcana de a multumi pe cei din jurul tau, cand nu iti mai iei validarea din parerea altora despre tine, cand te simti la fel daca esti laudat sau criticat, esti pregatit pentru aceasta etapa.

Imi amintesc niste versuri care vorbesc despre aceasta.

Rudyard Kipling – Daca

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;

De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;

De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

 

Ce sa mai zic? 🙂 Kipling a zis cam tot. E acelasi autor care a scris si Cartea Junglei. In timpul liber scria si poezii se pare. Si le scria genial.

Fericirea e o stare care are nevoie de liniste interioara. Acea liniste e de fapt un minim consumator de energie. Cu cat mintea e mai agitata, cu atat consumi mai multa energie psih0-mentala. Cand inveti sa meditezi, sa te relaxezi, sa te interiorizezi, descoperi ca fara sa faci nimic, energia se converteste in fericire.

Si devii un fel de nebun al satului care rade din nimic. Pentru ca am ajuns sa blamam oamenii fericiti. Gandeste-te ca vezi un adult in tramvai care rade singur. Primul gand pe care il ai este „e nebun”. Si asta pentru ca am ajuns sa credem ca e o nebunie sa aspiram la acea fericire interioara. Ne multumim cu bucuria data de treapta 2) dar nu ne imaginam ca in viata noastra poate exista fericirea aceasta interioara.

Eu am vazut-o in ochii unor calugari, am simtit-o dupa ce am deschis ochii din meditatie si nu ma puteam opri din ras. Am vazut-o pe chipurile celor pe care ii antrenez la nivel de NLP avansat sa acceseze acel nivel de energie interioara.

Aceasta stare de fericire se simte fara sa faci nimic. O poate simti cel mai mare criminal, o poate simti cel mai mare sfant. Nu depinde de respectarea regulilor. Depinde doar de linistea interioara.

Iar linistea interioara vine dupa ce iti place de tine asa cum esti. Nu poti fi in liniste cat timp crezi ca nu esti destul de bun. Cat timp tu te crezi insuficient. Cat timp tu nu te respecti pe tine.

Toate acestea te fac sa te agiti , sa cauti schimbarea aceea de care iti e teama dar o doresti.

Fericirea aceasta interioara vine cand acumulezi suficienta energie. Nu ma intreba cat inseamna suficienta ca nu stiu sa iti zic. Pentru fiecare e diferit. Insa stiu din experienta ca e nevoie de interiorizare. Cand esti atent la exterior, energia curge spre exterior. Cand esti atent la gandurile si emotiile tale, in acea stare de mindfulness, de prezenta si atentie, energia curge spre propria persoana.

Ai nevoie de acest circuit de energie care nu lasa sa se piarda acea energie.

Si pentru asta iti voi da un mic exercitiu pe care eu l-am practicat si e super fain ca sa iti construiesti obiceiul de a duce energia atentiei spre interior.

 

Exercitiu de interiorizare a energiei:

(te ajuta sa pastrezi energie si sa te antrenezi sa o acumulezi)

  1. Incepe prin a gasi o pozitie confortabila, pe un scaun sau un fotoliu. O pozitie care te tine treaz dar relaxat.
  2. Inchide ochii si imagineaza-ti ca „scanezi” fiecare muschi al corpului, de jos in sus. De la picioare, maini, trunchi, cap. Fa aceasta de 2-3 ori.
  3. Continua sa ramai cu ochii inchisi, corpul nemiscat. Incepe sa observi respiratia. Observa cum inspiri si cum expiri. Nu influenta respiratia, doar observa pentru 2-3 minute. Observa cum mintea se linisteste pe masura ce esti atent la respiratie.
  4. Observa acum emotiile pe care le simti. Observa starea de calm. Observa gandurile pe care le ai. Observa-te pe tine. Ramai cat iti permite timpul si experienta in aceasta stare de observator al emotiilor si gandurilor tale. Acum atentia ta e intoarsa de la exterior spre interior. Energia ta curge acum spre interior si se acumuleaza.

 

Acest exercitiu poate dura intre 5-15 minute. Eu iti recomand sa il faci zilnic. Dupa 1-2 zile vei incepe sa simti ca dormi mai bine si ca esti mai odihnit dimineata. Dupa o saptamana te vei simti mai calm si linistit. Dupa 2 saptamani de antrenament vei incepe sa iti simti nivelul de energie crescut si sa ai primele momente de fericire inexplicabile, accesezi de fapt sursa ta interioara de fericire.

Dar fara antrenament constant, vechile programe mentale induse de societate preiau controlul si vei consuma iar energia acumulata. E ca si cand in loc sa faci economii, vezi o reclama si zici „trebuie sa cumpar asta” si cheltui acea energie acumulata.

Sunt convins ca ai auzit si tu replica aia cliseu care zice „fericirea ta depinde de tine”. Dar nimeni nu ti-a zis care sunt de fapt principiile din spatele acestui cliseu.

Fericirea e o emotie. Nu e un mit, nu e un noroc pe care unii il au si altii nu. Nu se atinge pur si simplu din greseala. Si nu trebuie sa o astepti. Fericirea apare cand te duci dupa ea, dar nu in exteriorul tau, ci in interior.

Nu ne-am nascut ca sa fim tristi si nervosi, suparati, fricosi. Copiii au aceasta energie a fericirii pana cand sunt obligati sa respecte reguli la scoala. Daca te uiti la copii de varste diferite o sa vezi ca cu cat sunt de mai multi ani in scoala, cu atat dispare fericirea.

Pentru ca societatea nu te vrea fericit. Cand esti fericit esti liber. Fericirea e opusa ideii de societate. Un om fericit nu depinde emotional de ceea ce ii „vinde” societatea. El alege singur, nu e conditionat de reclame, nu e conditionat de validarea altora. Nu se simte mai bine intr-un Audi decat intr-un Logan. Asa ca societatea nu suporta oamenii fericiti pentru ca acesti oameni se ridica ca niste baloane deasupra oceanului societatii.

Iti mai zic o singura idee si te las sa exersezi fericirea.

Aceasta emotie de fericire este ca un muschi. Ce emotie antrenezi zilnic, aia o vei avea. Daca zilnic iti antrenezi aceste circuite energetice care activeaza fericirea, atunci vei simti fericire. Daca zilnic te „antrenezi” sa simti plictiseala, suparare, tristete, atunci asta vei simti.

Cei mai multi oameni cred ca nu tine de ei sa schimbe emotiile. Au vazut de mici ca altii sunt „sursa” emotiilor. Altul ma face vesel cand ma lauda, altul ma intristeaza cand ma critica. Deci nu am cum sa fiu eu sursa emotiilor mele, din moment ce sunt dependent de ce face si ce spune alt om.

Asa ca ajung la concluzia gresita ca: nu am control asupra emotiilor mele. Si acum sunt legat ca o marioneta in mainile celor din jurul meu.

Acum toata energia mea e indreptata spre cei din jur care cred eu ca au puterea sa imi modeleze emotiile. Si vine un nebun sa ma invete ca emotiile sunt ale mele si ca pot sa imi antrenez starea de fericire.

Acel nebun sunt eu si sunt la dispozitia ta. Imi doream sa am si eu un asemenea nebun care sa ma trezeasca din somn si sa imi zica „Prietene, sunt aici pentru tine cand ai nevoie. E suficient sa ma strigi si vin.”

 

Sunt aici pentru tine! Ia tot ce ai nevoie din ce am de oferit.

Lasa-mi un comentariu mai jos si scrie-mi in care dintre cele trei etape ale fericirii te-ai regasit! 

Te imbratisez cu drag,

Prietenul tau, Marius Simion

NLP Mania

 

Marius Simion

Sunt fondatorul proiectului NLP Mania, cel mai cunoscut blog de Dezvoltare Personală prin Programare Neuro-Lingvistică din România. Sunt Master Trainer NLP, Coach WingWave, Trainer și Autor de programe de dezvoltare personală.

TRIMITE-MI UN EMAIL

Mesajul tău a fost trimis cu succes.

A apărut o eroare, reincearca...

Comentarii

  1. Rodica Superceanu spune:

    Un articol interesant, ca, de altfel, toate articolele publicate în NLP Mania. E util pentru dezvoltarea personală, pentru cultura psihologică a fiecăruia.

    Fericirea prezentată aici, ca emoție de treapta a treia este, așa cum ai exemplificat-o, emoția călugărului. Mă întreb atunci în ce măsură asemenea oameni fericiți corespund societății și cerințelor ei. Dacă,să presupunem că, toți oamenii ar ajunge să se simtă astfel fericiți, cum ar arăta societatea? Fericirea ca liniște interioară nu este o simplificare prea mare a noțiunii?

  2. Ovidiu spune:

    Super articolul! Multumesc frumos pentru ca impartasesti cu noi aceste articole valoroase si ca, contribui la fericirea celor interesati de fericire! 🙂

  3. Valentin spune:

    Salut Marius,salut tuturor….DAAAAAAAAAAAA un subiect atat de superb si poezia…..sincer inca dorm pe mine la acest capitol denumit fericire…..dar ma fac eu mare :)))…da imi fac rau singur gandind adesea ca fericirea este o iluzie pe care o cream doar ca sa ne amagim ca totul este bine si ca putem face ce vrem doar daca facem sacrificii…si ca sa facem sacrificiile acelea….trebuie sa luam decizii…ne este teama sa le luam…nu stim pe ce drum sa apucam….fericirea este o iluzie si atat……daca eu imi spun ca sunt fericit si eman asta este ca vreau nu ca sunt ……..si totusi…fericirea este reala,exista si poate fi traita….este insa doar o iluzie.Ne imbatam cu apa rece?

  4. Ramona spune:

    Multumesc ! Sunt recunoscatoare ca am gasit in aceasta minunata, linistita dupa-amiaza un articol minunat scris de un om fericit ! Experimentez uneori, dimineata, cand imi citesc mantrele trairile Sinelui meu Divin. Sunt atat de intense si nascute din cea mai pura recunostinta adresata experientelor si oamenilor care m-au ajutat sa traiesc aceste experiente si care m-am determinat sa ajung aici, incat lacrimile curg singure si inima o ia la trap la propriu. Esti fericit cand simti vibratii inalte ! Asta am simtit citind acest articol, ma inclin cu recunostinta, Marius !

  5. Lorena spune:

    Multumesc frumos pentru articol, mi-a fost dor sa le citesc! Nu stiu de ce am intrerupt…:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *