2395 vizualizari

Abuzul emotional la care ai fost supus! Exista posibilitate de vindecare?

img

Bine ai revenit pe NLP Mania!

Am gasit pe un forum o intamplare povestita de cineva.

Spunea acolo ca intr-o camera era un pat si pe pat statea Mama plangand. Langa pat, se juca Copilul, care era pe jos.

Copilul avea maxim 3 anisori. In timp ce Mama plangea, Copilul se apropie de pat si isi pune mainile pe Mama si ii spune: “Mami, eu te iubesc!” Atunci Mama isi sterge lacrimile, il ia pe Copil in brate si ii spune: “Saruta-ma ca sa imi treaca!”.

Induiosator, nu e asa?

Ei bine, terifiant!

Am trecut cu totii prin aceasta scena. Copilul din povestea noastra invata ca el este cel care tine in mana (prin sarutul sau) starea de bine a Mamei.  El este responsabil si vinovat daca Mama sau Tata sufera.

Acel Copil este marcat pe viata de sentimentul de responsabilitate si atunci cand nu va reusi printr-un sarut sa linisteasca lacrimile, va fi marcat de sentimentul de vina.

Asta este prima furtuna emotionala ce se poate abate asupra unui pui de om.
Pana atunci, a mai avut emotii, dar erau emotii legate de senzatii fizice sau intamplari concrete:

–          Suparare ca nu primeste biberonul in secunda cand incepe sa planga 🙂
–          Placere cand este gadilat si aruncat in sus sau leganat
–          Tristete cand s-a lovit si a simtit durere
–          Etc.

Dar toate acestea erau concrete si le vedea cauza imediat. Lantul cauza – efect era clar determinat. Ce se intampla insa in mintea  puiului de om cand simte ca Mama sufera si plange si nu isi da seama de ce? Nu isi pune intrebari, ci reactioneaza instinctiv.

Cand el a plans, Mama a venit sa il ia in brate. Acum va face si el la fel. Ii spune Mamei ca o iubeste si crede ca asta e suficient ca sa anuleze suferinta. Apoi, dupa ce spune asta, Mama chiar se opreste din plans… deci metoda lui a functionat. 🙂

E fericit ca a gasit medicamentul la toata suferinta din lume 🙂

Din pacate, rari sunt parintii care ii spun copilului ca e normal ca uneori sa mai si planga, chiar daca sunt adulti.
Exista doua extreme:

Parinti care se ascund de copii in tot ceea ce inseamna emotii negative (cearta, plans, suferinta)

Ambele situatii sunt negative. In primul caz, copilul nu invata ca exista si asemenea emotii… si ca sunt temporare. Ca toate trec, atat cele bune, cat si cele rele.

Santajul emotional

In al doilea caz, copilul este deja conditionat ca el este responsabil si este vinovat pentru ca parintii se cearta si sufera. Este ca si cum l-ai bate incontinuu daca il pui sa asiste la asa ceva.

Apropo de bataie… Cel mai mare rau pe care il poti face unui copil este sa il lovesti. O lovitura este ca o muscatura din fiinta ta. E ca si cum cel care te loveste iti rupe o bucata din personalitatea ta.

Lovesti acel lucru care nu are valoare. I-ai anulat valoarea prin lovitura aceea. Personalitatea in formare are cel mai mult de suferit din cauza asta. Invata ca felul sau de a fi nu este cel acceptat de parinti.

Atunci cand un om este lovit, este ca si cum simte ca partea lovita din el trebuie sa fie anihilata. Ca si cum ar merita sa fie taiata de pe corpul lui.

Bineinteles ca nu se poate, asa ca incepe sa tot taie si sa anihileze din personalitatea sa. Cu fiecare lovitura fizica, scade si personalitatea acelui om.

Un copil nu intelege ca e lovit ca pedeapsa (i se spune asta, dar nu are sens pentru el), ci intelege ca e lovit pentru ca nu are valoare (ce urat poate sa sune “e lovit ca pedeapsa”).

Copilul loveste un obiect pe care e suparat. Loveste dulapul de care s-a impiedicat si si-a ranit genunchiul. Cand el este lovit, se considera din ce in ce mai putin o persoana si incepe sa se considere un obiect.

Crescand adult, acea persoana considera ca a lovi este un gest de afectiune. Iubeste daca loveste. Pe de alta parte, simte incontinuu dorinta sa sufere.

Intra in acele relatii in care are posibilitatea de a suferi. De a fi jignit si minimalizat. Nu o face constient, dar aceasta este lumea pe care o cunoaste de mic.

Rare sunt cazurile cand un om este suficient de constient ca sa poata sa schimbe ceva la acest comportament.

Si totusi, unele persoane au reusit sa se schimbe. Chiar daca au avut parte de tratament foarte abuziv din partea familiei, au reusit sa faca schimbarea in viata lor incat sa nu mai abuzeze si ei pe altii sau sa nu se mai lase abuzati.

Cum au procedat ca sa se schimbe?

Au facut un fel de “transfuzie” de energie emotionala. Daca pana atunci lumea in care au crescut era coplesita de emotii de un anumit tip, ei au reusit sa isi schimbe emotiile din interiorul lor atat de mult, incat aproape ca cele vechi nu mai puteau sa apara.

E ca si cum cineva si-ar face o transfuzie completa de sange infectat. Incet, incet sangele curat isi intra in drepturi si organismul se insanatoseste. Nu am gasit alt exemplu aici, dar ai inteles tu la ce ma refer!

Exista mai multe tipuri de metode pentru a produce aceasta modificare, aceasta insanatosire. Toate se bazeaza pe schimbarea in timp a emotiilor care ne coplesesc negativ cu emotii pozitive.

Poti sa spui ca tine si de gandirea pozitiva lucrul acesta, dar e mai mult decat atat.

Uite in continuare o lista de metode de care o sa incepem sa vorbim in curand. E adevarat ca unele dintre ele deja sunt pe site, dar o sa le mai reluam.

  1. Producerea de emotii dorite prin:
    1. Relaxare musculara si mentala
    2. Schimbare de stari prin autosugestie
    3. Autoanaliza pe tema “cum sa fiu fericit”
  2. Anularea emotiilor nedorite prin:
    1. Meditatie, rugaciune
    2. Controlul stresului
    3. Tehnici de respiratie
    4. Utilizarea culorilor (cromoterapie)
  3. Debarasarea de emotii: (“sa iti iei o emotie de pe suflet”)
    1. Descarcarea de orice emotie negativa (catharsis)
    2. Integrarea emotiilor in univers si “daruirea” acestora unei “puteri” mai inalte
  4. Convertirea energiei emotiilor
    1. Sublimarea si transformarea energiei emotionale prin metode psiho-mentale
  5. Metode compuse:
    1. Distragerea atentiei
    2. Schimbarea mediului social
    3. Activitati recreative
    4. Masaj
    5. Invatarea de noi abilitati (antiplafonare profesionala si personala)
    6. Exprimarea emotiilor prin arta

Toate aceste forme de terapie emotionala sunt foarte utile pentru cineva care simte ca are probleme de control emotional sau stie ca a suferit din cauza unor abuzuri emotionale in trecut sau in prezent.

Emotiile sunt ca o stampila care, odata pusa asupra personalitatii noastre, e dificil sa o anulam. Fara sa facem ceva la modul constient, e aproape imposibil ca peste noapte sa ne reglam emotiile.

Acest post este o avanpremiera despre ce am in plan sa scriu in acest an despre emotii si despre cum sa vindecam ranile emotionale.

Pentru azi, o mica metoda care sa iti tina companie pana la urmatorul articol din categoria Autocontrol Emotional.

Tema de acasa

Cauta in biblioteca sau pe net o carte de povesti. Citeste o poveste din acea carte si retraieste emotiile din copilarie. Incearca sa te intorci in timp in momentul cand citeai acele povesti si sa retraiesti constient aceleasi emotii de atunci.

Citeste ca si cum ar fi adevarat fiecare cuvant, fiecare propozitie. Intra complet in acea lume a povestii cu mintea si imaginatia unui copil.

Nu o sa iti trimit niciun articol viitor daca nu imi promiti ca citesti macar o singura poveste din copilaria ta. 🙂

Concluzia zilei

Prima etapa in controlul emotiilor este sa ajungi sa le constientizezi. Sa iti dai seama cand apar, ce fel de emotii sunt ele si ce efecte au asupra ta. Ca sa fii atent la emotiile tale iti recomand sa te opresti de cateva ori pe zi din orice ai face.

Si in timp ce te opresti, sa iti imaginezi ca te dai un pas in spate si ca te privesti. Te gandesti cum ai arata daca in acel moment te-ai uita la tine si te gandesti sa percepi tot ceea ce simti in acel moment.

Sa vezi daca emotiile acelei clipe iti tin muschii umerilor contractati sau relaxati, daca fata si capul sunt contractate sau relaxate, daca restul corpului simte durere sau placere si cum te simti inconjurat de oameni sau in singuratatea acelui moment.

Iti urez succes,

Pe curand.

Marius

Iti recomand si:

Esti sclav pentru ca nu stii sa doresti nu pentru ca nu ai obtinut ceea ce doreai!

Afla ce se ascunde in spatele personalitatii tale!

Cum poti sa iti controlezi emotiile si stresul in numai 10 minute!

Marius Simion

 

Marius Simion TRIMITE-MI UN EMAIL

Sunt fondatorul proiectului NLP Mania, cel mai cunoscut blog de Dezvoltare Personală prin Programare Neuro-Lingvistică din România. Sunt Master Trainer NLP, Coach WingWave, Trainer și Autor de programe de dezvoltare personală.

Mesajul tău a fost trimis cu succes.

A apărut o eroare, reincearca...

Comentarii

  1. Valentin Bora spune:

    Si eu practicam chestia asta in timpul liceului, dar nu o puteam explica exact. Nu ma pregateam pentru ore, dar cand eram intrebat ceva sau trebuia sa "raspund", duceam discutia la teme generale, ba, chiar mai mult, implicam si profesorul, si astfel nu era el singurul care intreba.

    Am observat ca in general treaba asta da oamenilor cu care interactionezi sentimentul de 'ok', au incredere in tine, sunt dispusi sa faca ce doresti tu. Super!

    Multumesc Marius pentru articolul excelent. Numai bine, o pot duce la un nou nivel.

  2. @@@@@ spune:

    Foarte bun articolul!

    Mai citisem cu ceva vreme in urma despre tehnicile astea de "imitare" pentru a te "sincroniza" cu cel cu care vorbesti, insa nu asa de detaliat si exact.

    Voi face tema de casa, incercand pe un profesor la scoala. Voi urma etapele 1-3 in urmatoarele doua saptamani, iar in a 3-a voi pune in practica ce am invatat.

  3. @@@@@ spune:

    Mersi Marius!

    Pentru inceput observ ca este (mai de graba se face 🙂 ) dominator, ii place sa detina controlul, si sa se creada superior. Nu raspunde la salut verbal, ci prin inclinarea usoara a capului si ridicarea degetului aratator.

    In momente aleatorii pune elevii sa se ridice in picioare "cand vorbesc cu el", intrerupe pe cei care "vorbesc" intorcand capul brusc, facand gestul cu degetul si zicand "te scot la tabla". La fel "se ia" si de cei care "zambesc", zicand ca la el la ora "nu se zambeste"

    Vorbeste rar, cu pauze, ca si cum s-ar gandi ce sa spuna insa ii mai scapa greseli de articulare pe care le corecteaza. Face "momente de tensiune" punand o intrebare, urmata de "ia spune-mi tuuuu" privit rapid stanga-dreapta prin clasa si fluturand aratatorul in urmarirea privirii.
    Sta mai mult pe scaun.

    Pe mine nu ma impresioneaza, insa e genul de profesor care se da the almighty si care "baga frica".

    Voi continua observarea si maine, si voi reveni cu mai multe detalii.

    BTW te-ai gandit la infiintarea unui forum nlpmania.ro?

    1. nlpmania spune:

      Wooow, felicitari pentru detalii. Ai capacitati bune de observatie. Continua tot asa. In legatura cu ce ai identificat pot spune urmatoarele: proful tau este dominat acasa de nevasta sau amanta:) Este un sadic dar care nu vrea sa recunoasca asta. Este insa o persoana care poate fi facut sa planga foarte usor, asa ca fie-ti mila de el. 🙂 Deja sti ce ai de facut 🙂 Trebuie sa mai observi tipul de cuvinte folosite mai des :vizuale, auditive, tactile. Apoi vorbim ce ai de facut. Inca odata felicitari pentru observatiile detaliate.

  4. @@@@@ spune:

    Revin. Multumesc pt felicitari! 🙂

    Sta mai mult pe scaun, aplecat si sprijinit in maini. Face pauze in care priveste in gol, si dupa 10-20 de secunde zice tare "da" si bate rapid de cateva ori in masa cu pixul sau cheile. Isi pierde usor si des concentrarea, pierde sirul. Se mai ridica de pe scaun uneori, si se duce intr-o margine a clasei unde se uita prin dulapuri/cuti ca si cum ar cauta ceva (desi tocmai se uitase cu 2 minute in urma). Apoi ramane acolo pt cateva minute, sprijinit intr-o parte, usor aplecat spre fata. De multe ori face ceva cu o mana, de genul roteste cheile, bate in banca, etc.
    E foarte neingrijit (defapt jegos de-a dreptul), are mizerie sub unghii, unghiile netaiate, de multe ori lasa dara de putoare.

    I-am urmarit si limbajul, as zice ca 55% e cu "sa vedem, am vazut, am putut/se poate vedea" si 40% cu "auzi, ascult".

    1. nlpmania spune:

      Din ce imi spui tind totusi sa cred ca nu e vorba de un "vizual". Daca ar fi vizual ar trebui sa fie foarte rapid in vorbire si in miscare, ar pune ceva mai mare atentie pe aspectul fizic. Trebuie sa fie ori auditiv ori tactil. Cu cat viteza de vorbire e mai mica cu atat tind sa cred ca e tactil. Trebuie sa fi atent la conversatiile relativ neutre. Nu poti sa iti dai seama daca e vizual, auditiv sau tactil atunci cand el explica ceva care clar este de domeniul vizualului. Va trebui sa surpsinzi conversatii gen: "ce ai facut in vacanta", "cum ai petrecut week-end-ul", etc.

      1. @@@@@ spune:

        Mda, ai dreptate. Nu am reusit sa imi dau seama, ramane sa observ in continuare, inca n-a fost un context neutru unde sa dea din el suficient pt a arata ceva concludent.
        Azi a facut-o pe o proasta sa planga 20 de minute, ca nu invatase lectia :). Mie imi e din ce in ce mai greu sa imi stapanesc rasul, mai ales ca acum sunt mult mai atent la el incercand sa-i fac profilul 🙂

        1. nlpmania spune:

          Continua sa observi. 🙂 o sa iti placa din ce in ce mai mult. In curand o sa fi in stare sa provoci tu anumite evenimente pentru ca vei sti dinainte cum va reactiona:)

  5. Marius spune:

    Salut!

    Fara legatura cu subiectul de mai sus, care e foarte interesant, dar totusi fara legatura, mie mi-ar placea daca ai scrie ceva folosibil si inteligibil despre frame-uri. Am citit cate ceva pe net dar tot nu mi-e clara treaba…

    Toate cele bune.

    1. nlpmania spune:

      Promit ca o sa ma ocup si de frame/reframe in curand. 🙂 multumesc ca mi-ai amintit.

  6. gabriela68 spune:

    Bine v-am gasit!Foarte interesant subiectul!Am si eu un sef care se crede pe mosia lui si se poarta execrabil cu cei ce nu au ochii albastrii,iar eu consider ca e un pic nazist.E o persoana imposibila!Nu raspunde la salut,face glume nesarate cind se simte in forma iar cind e crizat urla la toti cei ce ii ies in cale .Super atmosfera de lucru,nu?

  7. gabriela68 spune:

    Bine v-am gasit!Foarte interesant subiectul!Am si eu un sef care se crede pe mosia lui si se poarta execrabil cu cei ce nu au ochii albastrii,iar eu consider ca e un pic nazist.E o persoana imposibila!Nu raspunde la salut,face glume nesarate cind se simte in forma iar cind e crizat urla la toti cei ce ii ies in cale .Super atmosfera de lucru,nu?

  8. nlpmania spune:

    Ai dreptate… super atmosfera de lucru… sa nu doresti nici dusmanilor 🙂 Bine ai venit Gabriela, ma bucur ca iti place subiectul abordat si sper sa te ajute!

    1. Radu spune:

      salut!trebuie sa te felicit pentru inregistrarile mp3 pentru ca imi sunt de ajutor
      dar te rog ca in viitor muzica de fundal sa fie un pic mai lenta ,mai potrivita,muzica de exemplu din inregistrarea audio echipaperfecta este ,dupa opinia mea ,nepotrivita..sunt sigur ca o sa gasiti in viitor o piesa de fundal mai potrivita decat aceasta
      imi este greu sa ascult vocea din cauza piesei

      1. nlpmania spune:

        Ok, mersi ca mi-ai atras atentia. O sa fiu mai atent la dinamica melodiilor. Pe curand.

  9. Sergiu spune:

    Salut, Marius!!!
    Mi-a luat cam doua saptamiini, dar in cele din urma am luat cite ceva notite in aceasta pivinta, si ti-as fi foarte recunoscator daca m-ai ajuta cu citeva indicatii 🙂
    Mai inti de toate, el este un pofesor, in virsta, imbracat ingrijit, la patru ace, sigur pe sine si mindru de cine este (adik alura de profesor universitar, care dupa mine i se potriveste). Cind intra in clasa trebuie sa ridicam in picioare (nu ca grupa noastra ar fi o adunatura de nesimtiti, si nu ar fi facut-o insa el a concretizat acest lucru inca de la prima lectie). Deasemenea trebuie sa te scoli in picioare cind raspunzi, si raspunzi doar tu fara ”ajutorul” celor din sau a cartii (cartea sta inchisa pe tot parcursul lectiei). Intotdeauna la inceputul orei face el introducerea (bagarea in chestiune cum s-ar zice :)). Mai intii sta la masa sa aplecat innainte cu coatele pe masa cu miinile prinse caus dupa care cu degetul mare apasa mijlocul palmei (de parca ar strivi ceva in ea) cu calm. Apoi se scoala si se aseaza printre studenti, in sala, unde sta pina la pauza, iar dupa pauza totul se reia (miscarile).
    Intrebarile le formuleaza cu sens si isi au logica, si asteapta aceiasi logica din partea noastra. Ar prefera ca raspunsul sa fie cu o continitate logica, si ar fi de preferat ca acesta sa aiba un preambul, la fel de logica, adica el sa fie de asa natura incit sa poata explica partial intrebarea data de el. Atunci cin studentul raspunde la sfirsitul fiecarei fraze sau propozitii el repeta ultimile doua cuvinte sau zice ”asa”. Cind termina de raspuns el zice ceva de ganul ”ne-am inteles” dupa care face o generalizare a ideii puse in discutie. Atunci cind studentul nu prea stie ce sa raspunda si trinteste asa o ideie de ordin general el vine cu ”unde, ce, cind si pentru ce”. Uneori are tendinta da a lungi cuvintele, ceva de genul ”hipobaaaarica”. Obisnuieste sa dea studentului probleme de situatie(”in situatia… etc.), astfel vrind sa vada (cred eu) ca nu a fost invatat pederost ci intelege ceea ce spune.
    Ii place literatura clasica, chiar daca natura obiectului predat nu prea are legatura cu stiintele umanistice. Ne poate spune chiar pasaje din ”scrisoarea III” sau poezia ”de ce nu stim sa ne iubim parintii” de T.Arghezi, pare-mi-se, atunci cind nu prea stim a raspunde tema.
    Cite ceva am incercat sa imit (doar din gesturi, m-am uitat chiar aproape permanent in triunghiul di regiunea glabelei ca sa stie ca iau in serios ceea ce spune 🙂 ; in domeniul limbajului e mai complicat), si in incheiere la sfirsitul lectiei ultimele cuvinte imi erau adresate, ceva de genul ”de ce nu inveti, sandule?!” pe un ton mai curind blind decit suparat.
    Astept un raspuns cit mai curind, si iti multumesc anticipat. Sorry ca am scris atit… 🙂

    1. nlpmania spune:

      Salut Sandu 🙂 imi place mult cat de bine observi caracteristicile persoanei. Legat de tot ce mi-ai scris tu am senzatia, poate ma insel, ca deja ti-ai format un stil de comunicare optima cu profesorul. Mai mult decat atat simt un anumit respect pentru persoana acestuia in ceea ce ai scris tu. E clar ca profesorul este ori un auditiv ori un tactil(kinestezic) ca mod de folosire a creierului. As tinde spre tactil pentru ca lungeste cuvintele (senzatia aia ca le scoate cu efort din gura). Sau poate oscileaza intre cele doua, mai exista asemenea situatii. Poti fi foarte auditiv cand vine vorba de profesie si poti fi foarte kinestezic sau vizual cand vine vorba de familie, de exemplu. Senzatia mea este ca nu ai nevoie de un sfat ci de o confirmare daca ceea ce ai observat este corect. 🙂 Ceea ce ai da facut este sa te joci un pic cu pozitiile mainilor, a capului, a corpului. Apoi cu tonalitatile vocii si mai tarziu cu expresiile. 🙂 Incepe cu primul pas si apoi mai vedem.
      Succes.

  10. Carmen Nicolas spune:

    Buna, Marius,

    la-nceputul articolului pomenesti despre un mp3, pe care tot il astept (din noi. 2009!) si tot nu mai apare (suntem in ian.2010!).
    Mp3-ul e postat deja cumva in alta parte?!? Care e treaba cu el? Il astept. Multumesc:-)

    1. nlpmania spune:

      🙂 am inregistrat mp3-ul ala de vreo 2 ori si de fiecare data am gresit cate ceva. La un moment dat m-am luat cu alte articole si nu am mai apucat. Apoi a venit vacanta si nu am mai vrut 🙂 asa ca acum o sa imi fac timp si pentru asta ca tocmai ce am ajuns in Timisoara. Pe curand, cu vesti noi!

  11. Cornelia spune:

    Buna Marius!
    Pot sa spun ca am facut experimentul de mai sus cand eram in facultate. Eram nevoita sa iau un examen la care profu nu ne preda…ceva cu inceput si sfarsit…dar de fiecare data ne vorbea 2 ore! Ba chiar ne-a spus ca ne lasa in timpul examenului cu orice fel de carte pe banca pentru ca oricum le-a citit pe toate de la biblioteca si isi poate da seama daca citam de undeva sau ba. Mi-a luat ceva timp sa ma gandesc la o strategie……si analizandu-l in timpul cursurilor , atat pe el cat si discursul sau….mi-a venit o idee! Orice subiect mi-ar fi picat la examen o sa scriu ceva din experienta mea de viata dar legat de subiectul respectiv……….! Destul de riscant!

  12. Cornelia spune:

    Am invatat conceptele cheie si m-am gandit la fiecare in parte ce anume as putea sa relatez. A venit si ziua examenului si bineinteles ca toti colegii erau cu cartile pe banca….si eu doar o schema cu niste concepte, atat! Am vazut subiectele si in timp ce toti ceilalti dadeau din umeri …eu m-am apucat de PLAN! Scriam de zor…pe aceeasi schema de discutie pe care o aborda si proful la cursuri! Colegii sa sfarsit, innebuniti….Ce ai scris atat??!!! Nici eu nu stiam ce sa le spun…mi se parea prostesc. La afisarea rezultatelor…..nota maxima 10 (impreuna cu alte 2 colege)! Si surpriza, ceva ce nu mai facuse niciun alt profesor pana atunci….m-a chemat in biroul dumnealui sa imi arate lucrarea, sa ma felicite si sa imi spuna ca nu se astepta din partea mea sa fac asa o lucrare de buna si ca ar trebui sa nu ma mai consider asa de ,,mica` in comparatie cu colegii mei si ca sunt mai desteapta decat ei ….chiar daca ei au mai mult curaj decat mine!!! Acesta a fost momentul in care stima de sine a inceput sa creasca semnificativ si care m-a facut sa ies din zona mea de confort!
    Recomand tuturor sa foloseasca tehnica descrisa f. bine de tine!!!

  13. Cornelia spune:

    Am uitat sa spun ca a fost ceva intuiviv! Nu citisem niciunde despre asa ceva! Imi imaginez ce efect are cand faci asta intentionat;)

  14. Marius spune:

    Cunosc o persoana care vorbeste destul de des numai in zicale… Oare ce spune acest lucru despre ea?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *